Teatrul Naţional din Craiova

Teatrul Naţional din Craiova este o instituţie publică de cultură finanţată de Ministerul Culturii şi Cultelor. După Revoluţia din 1989, teatrul a luat numele scriitorului Marin Sorescu. Actuala clădire a teatrului craiovean, un adevărat simbol al oraşului, creaţie a arhitectului Alexandru Iotzu, a fost inaugurată în 1973.

Teatrul Naţional din Craiova s-a înfiinţat în anul 1850. În primele decenii de existenţă a realizat numai spectacole muzicale şi vodeviluri precum Muza de la Burdujeni, Carantina, Nuntă tigănească, Rudele nevestei mele, Logofătul satului, Un amor romantic.

În perioada 1888-1911, teatrul craiovean a avut o valoroasă trupă de operetă, care a realizat spectacole cu creaţii ale compozitorilor vienezi , Strauss in primis.

După 1900, accentul este pus pe spectacolele dramatice, în principal clasicii dramaturgiei universale, cu precădere Shakespeare şi Molière.

E condus, încă de la începuturile sale, de doi mari artişti : Costache Caragiale şi Costache Mihăileanu. În 1854, destinele instituţiei sunt incredinţate lui Theodor Teodorini, artist cu studii dramatice făcute in Franţa şi Italia, care dincolo de realizarea unor spectacole de bună factură, creează o adevărată scoală a teatrului românesc cu actori precum Aristizza Romanescu, Constantin Serghie, Romald Bulfinski, Mişu Fotino, Remus Comăneanu etc.

Teatrul National „Marin Sorescu“ din Craiova a devenit un reper in viaţa teatrală românească la jumatatea anilor ’56, când aici au fost angajaţi mulţi dintre actorii „generaţiei de aur“ (Gheorghe Cozorici, Amza Pellea, Silvia Popovici, Constantin Rauţki, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Sanda Toma etc.), odată cu profesorul lor, regizorul Vlad Mugur.

Anii 1989-2004 au constituit un moment artistic deosebit, prin colaborarea cu regizorul Silviu Purcărete care a realizat aici: Piticul din gradina de vară de D.R. Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth după Alfred Jarry şi William Shakespeare (1990), Titus Andronicus de Shakespeare (1992), Phaedra (Fedra) după Seneca şi Euripide (1993), Danaidele (1995) şi Orestia (1998) după Eschil, A douasprezecea noapte (2004) şi Masură după masură (2008) după Shakespeare. Aceste spectacole, prezentate în peste 80 de turnee şi festivaluri internaţionale, au fost recompensate cu numeroase premii naţionale şi internaţionale.

În aceeaşi perioadă de timp, trupa teatrului a colaborat şi cu alţi regizori – Vlad Mugur, Tompa Gabor, Mihai Măniuţiu, Mircea Cornişteanu, Claudiu Goga, Laszlo Bocsardi.

Odată cu inaugurarea clădirii în 1973, Constantin Gheorghiu a fondat aici Muzeul Teatrului Naţional. În prezent, muzeul dispune de un fond documentar care acoperă o perioadă începând din 1837 (primele manifestări artistice în Craiova) şi continuând până în prezent, şi care cuprinde afişe, programe, fotografii, tablouri, schiţe de decor şi costume, costume şi obiecte de recuzită ce ilustrează istoria artei spectacolului de-a lungul anilor, volume adnotate, caiete de regie şi corespondenţă.

Acest teatru este primul din Europa de Est care a devenit membru al Convenţiei Teatrale Europene.

În perioada 1 - 10 mai 2008, teatrul a ospătat, în concomitanţă cu Bucureşti, a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional Shakespeare. Directorul festivalului, Emil Boroghină a fost timp de 12 ani, din 1988 până in 2000 director al teatrului craiovean.